În domeniul lingvisticii, diferitele moduri în care limba este utilizată în diferite situații contextuale, sociale, de muncă și, în general, în diferite circumstanțe, sunt cunoscute sub denumirea de registru lingvistic sau registru de limbă. Se referă la variația aspectelor comunicării, cum ar fi tonul vocii, alegerea cuvintelor, limbajul corpului sau utilizarea anumitor expresii, printre altele, în funcție de contextul în care se vorbește sau comunică.

Alegerea unuia sau altui tip de înregistrare de limbă depinde de variabile contextuale legate de:

• Audiența – nu este același lucru să vorbești cu șeful ca cu un fiu sau cu președintele republicii.
• Ocazie socială – nu vorbim în același mod într-un cadru academic ca la un meci de fotbal, de exemplu.
• Contextul sociocultural în care are loc comunicarea – culturi diferite au obiceiuri diferite și folosesc expresii și formule de comportament diferite atunci când vorbesc.
• Canalul de comunicare care este folosit – nu vorbim în același mod în care scriem și invers.
• Limba specială în care comunicați – fiecare limbă are modurile sale specifice de abordare a fiecărei situații contextuale.

Importanța registrelor lingvistice

Diferitele registre se caracterizează prin alegerea unui vocabular specializat pentru fiecare situație particulară și public. Aceasta include utilizarea jargonului, colocvialismelor , formulelor sau ritualurilor stabilite, schimbările de ritm și intonație etc.

În unele cazuri, prin alegerea unei anumite înregistrări, individul caută să se „încadreze” sau să fie inclus într-un grup, făcând înregistrările un instrument social important. Un exemplu în acest sens poate fi văzut atunci când cineva încearcă să imite aceleași expresii și, în general, același mod de a vorbi despre ceilalți pentru a-și face prieteni.

În alte cazuri, se întâmplă exact invers. Registrele lingvistice unice sunt dezvoltate în cadrul unui grup pentru a crea un sentiment de apartenență în cadrul grupului și, în plus, pentru a exclude alte persoane.

Oricum ar fi, toți avem propria noastră colecție de instrumente lingvistice pe care le folosim în diferite situații pentru a asigura o comunicare mai eficientă cu semenii noștri, iar aceste instrumente sunt tocmai registrele lingvistice.

Tipuri de registre lingvistice

După cum am menționat mai sus, adaptarea modului în care oamenii comunică depinde de anumite variabile, ceea ce dă naștere la diferite tipuri sau clase de registre lingvistice.

În funcție de nivelul de formalitate și de apropierea relației dintre interlocutori, pot exista cinci tipuri de registre care diferă în principal prin libertatea cu care se folosește limbajul, prin folosirea jargonului și chiar prin utilizarea cuvintelor.

înregistrare înghețată

Este cel mai rigid dintre toate tipurile de registru lingvistic. Denumită și înregistrare statică, este un tip de utilizare a limbii care nu admite modificări sau modificări de niciun fel.

Exemple de registre lingvistice înghețate

• Citirea Bibliei sau a Coranului.
• Constitutia.
• A rosti o rugăciune etc.

înregistrare formală

Înregistrarea oficială este utilizată în contexte academice, profesionale sau juridice. Ea implică un număr mare de formule și formalisme care pot fi percepute ca ritualuri. Jurnalul formal este considerabil mai rigid decât celelalte tipuri de jurnalele care vor fi văzute ulterior, însă, comunicatorul este liber, în limita anumitor parametri acceptabili, să dea mesajul pe care îl dorește, nu ca în cazul jurnalului înghețat.

Înregistrările formale depind de limbă și, de asemenea, de cultură. Multe limbi , cum ar fi spaniola sau germana, au pronume personale destinate special a fi utilizate în registrele formale. De exemplu, usted este folosit în loc de tú.

Alte limbi, cum ar fi engleza, de exemplu, nu au aceste caracteristici, așa că se concentrează mai mult pe selecția cuvintelor adecvate și pe o combinație specială de gesturi, tonul vocii și limbajul corpului care, împreună, transmit sentimentul de respect și respect . formalitate.

Pe de altă parte, registrul formal implică și diferite formule ale limbajului corpului, care sunt tipice fiecărei culturi. Un exemplu în acest sens este reprezentat de micile plecăciuni care se fac înainte de a vorbi în contexte formale în unele culturi asiatice.

Alte caracteristici ale registrului formal sunt că nu se folosesc niciodată colocvialismele sau jargonul , comunicarea este fluidă și neîntreruptă, iar tonul este întotdeauna respectuos.

Exemple de registru lingvistic formal

• Limbajul folosit la prezentarea unei teze de doctorat.
• Modul de a vorbi atunci când ține un discurs.
• Stilul folosit atunci când scrieți un articol științific.
• Raportul unui șef de divizie al unei companii la adunarea acționarilor.

fișa consultativă

Registrul consultativ se referă la caracteristicile limbii pe care o folosim atunci când ne adresăm cuiva care este specialist sau profesionist într-un domeniu în care suntem străini. De exemplu, se poate referi la felul în care vorbim cu un medic, cu un inginer care face o inspecție la domiciliu sau cu un dezvoltator de software, atunci când le punem o întrebare despre domeniul lor de expertiză.

În general, înregistrarea consultativă este de obicei respectuoasă, deși anumite libertăți pot fi permise atunci când s-a stabilit deja o anumită încredere cu destinatarul. Astfel, încetul cu încetul, tind să se adauge expresii mai informale tipice jargonului, încep să fie folosite contracțiile și se lasă întreruperile să intervină în conversație fără a implica lipsă de respect.

Exemple de registru lingvistic consultativ

• Un exemplu de înregistrare consultativă ar putea fi limbajul pe care îl folosim atunci când mergem pentru prima dată la un medic specialist. În aceste cazuri, avem tendința de a fi foarte respectuoși, dar ne luăm libertatea de a întrerupe ocazional medicul pentru a clarifica orice îndoială despre ceea ce vorbește.
• Un alt exemplu poate fi limbajul pe care un elev o folosește atunci când merge să se consulte cu profesorul.

înregistrare informală

După cum sugerează și numele, acesta este tipul de registru lingvistic pe care îl folosim cu acele persoane care sunt deplina noastră încredere, cum ar fi prietenii apropiați sau membrii familiei noastre. Nivelul de „informalitate” depinde de contextul social în care ne aflăm, dar este întotdeauna o comunicare destul de liberă și flexibilă care permite folosirea a tot felul de jargon, colocvialisme și chiar cuvinte care într-un alt context ar putea fi ofensatoare precum vulgarități.și alte expresii necolorate.

Înregistrarea informală nu se limitează doar la prietenii noștri apropiați, ci este asociată și cu ocazia socială. De exemplu, dacă suntem la o petrecere sau la un grătar, probabil că vom folosi registrul informal indiferent dacă îi cunoaștem sau nu pe destinatari.

Exemple de registre lingvistice informale

• Modul de a vorbi cu oricine în timpul unei petreceri, într-un bar sau într-o discotecă.
• O conversație cu un grup de prieteni vechi de școală.
• Să vorbesc cu colegii despre un meci de fotbal după terminarea turei de muncă.
• Modul de a vorbi în timpul unei întruniri de familie.

înregistrare intima

În cele din urmă, registrul intim se referă la forma de limbaj pe care o folosim atunci când suntem (în general) singuri cu persoane care ne sunt foarte apropiate, cum ar fi un copil sau un partener romantic.

Registrul intim include lucruri precum porecle afectuoase, tonuri de voce pe care le folosim doar cu acea persoană și cu nimeni altcineva și, adesea, numai atunci când nu suntem în preajma altor persoane. Include, de asemenea, referințe private la secrete intime, glume „din interior” pe care doar voi doi le înțelegeți și chiar cuvinte cheie, semne sau gesturi care au sens doar pentru voi doi.

După cum sugerează și numele, acesta este un tip de registru foarte privat, care este în mod normal rezervat pentru o singură persoană. Totuși, asta nu înseamnă că nu putem avea mai mult de un record intim, deoarece de obicei avem unul diferit pentru fiecare persoană cu care avem o relație foarte apropiată. Astfel, de exemplu, putem avea un anumit palmares intim cu cel mai bun prieten din copilărie, altul cu mama, altul cu tatăl, altul complet diferit cu partenerul și așa mai departe.

Exemple de registru lingvistic intim

• O șoaptă la urechea unui iubit.
• O glumă interioară între doi prieteni din copilărie.
• Modul în care un tată vorbește cu fiica lui de cinci ani în timp ce o culcă să adoarmă.
• O anumită expresie sau mod de a-ți lua rămas bun după ce ai vorbit la telefon cu partenerul sentimental.
• Un emoji specific pe care îl folosim doar pentru a semna mesaje către cineva foarte apropiat.