Tabla de Contenidos
Brecia este o rocă sedimentară formată din bucăți unghiulare de rocă mai mari de doi milimetri numite claste, unite printr-un ciment natural. Brecia și conglomeratele se deosebesc de gresii prin dimensiunea pieselor care le formează, care în cazul gresiilor sunt mai mici de doi milimetri. Iar brecii se deosebesc de conglomerate pentru că fragmentele lor sunt înclinate, în timp ce în conglomerate sunt rotunjite, produs al transportului și al intemperiilor (eroziunea atmosferică). Există brecii monogenice, formate din bucăți de același tip de rocă, și brecii poligenice, formate din bucăți de roci diferite. Există mai multe versiuni despre originea termenului „brecie” aplicat acestui tip de rocă sedimentară, dar toate se referă la ideea de „ruptură” sau „ruptură”.
În același mod în care se formează rocile sedimentare clastice, roca de brecie este compusă din produsele intemperiilor altor roci. Să ne amintim că, în geologie, termenul de meteorizare se referă la fragmentarea sau degradarea rocilor prin acțiunea factorilor climatici. Caracterizarea fragmentelor care alcătuiesc brecia ca unghiulare, ceea ce o diferențiază de conglomerate, implică faptul că clastele au fost generate aproape de locul în care s-a format brecia și tocmai originea clastelor este cea care este folosită pentru a clasifica brecii. Un tip de brecie este cel care se formează din claste care se acumulează la baza unei pante abrupte sau a unei stânci. Brecia cataclastică este formată din claste care apar pe o falie, iar brecia este apoi generată la o anumită adâncime. Brecia vulcanică sau piroclastică se formează cu fragmente de roci vulcanice compactate cu cenușă. Brecia prăbușită este formată din claste generate în prăbușirea unei caverne. Brecia de impact este cea formată din clastele produse de impactul unui meteorit. Iar brecia hidrotermală se formează atunci când apa din acea sursă fracturează o rocă, generând astfel claste care sunt ulterior integrate într-o brecie.
Odată ce clastele au fost produse și acumulate, spațiile dintre ele sunt umplute cu nămol (oxid de fier), carbonați (calcit, de exemplu) sau silice, materiale care acționează ca cimentul și leagă clastele între ele, generând astfel noua rocă sedimentară. Aceste materiale de legătură constituie matricea brecii. Există situații în care depunerea clastelor și a matricei este simultană; în altele, clastele și matricea nu sunt înrudite ca origine. Un exemplu al primului caz este prăbușirea unei caverne de calcar care produce în același timp clastele și materialul matricei. A doua situație poate fi exemplificată într-o alunecare de noroi care acoperă acumularea anterioară de claste pe o falie, acoperind clastele vechi cu materialul tânăr care va forma matricea.
O altă clasificare a breciilor se bazează pe distribuția clastelor și a matricei în rocă. În brecia susținută de matrice, clastele nu se ating și sunt complet înconjurate de matrice. În brecia susținută de claste, matricea umple spațiul dintre clastele aflate în contact.
După cum este descris, roca brecia este o combinație de fragmente de rocă și minerale foarte diferite și, prin urmare, compoziția și proprietățile sale sunt foarte variate. În general, clastele sunt o rocă tare, rezistentă la intemperii, care atunci când este o brecie monogenă își dă numele breciii, așa cum este cazul brecii de bazalt sau brecii de silex.
Proprietăți și utilizări ale golurilor
Deoarece compoziția brecii este o combinație de materiale cu caracteristici foarte diferite, proprietățile acestor roci sedimentare sunt foarte eterogene. O rocă brecia poate fi lustruită dacă există o oarecare asemănare în proprietățile matricei și ale clastelor.
Eterogenitatea caracteristică a breciilor le face atractive pentru utilizare în sculpturi, pentru a face pietre prețioase sau ca elemente arhitecturale. Palatul de la Knossos din Creta, construit în epoca minoică a Greciei, între 2000 și 1900 î.Hr., are coloane de brecie. Egiptenii foloseau brecie pe statui, iar romanii o foloseau pe coloane și pereți pentru a construi clădiri publice. Panteonul din Roma are coloane realizate din pavonazzetto , un tip de marmură albă cu vene violet sau violet-maro al cărui nume în italiană este prescurtarea de la păun, în comparație cu culorile cozii. În prezent, diferite brecii sunt folosite în sculptură, în elemente decorative și în bijuterii.
Surse
Jebrak, Michel. Brecii hidrotermale în zăcăminte de minereu de tip filon: o revizuire a mecanismelor, morfologiei și distribuției dimensiunilor . Ore Geology Reviews 12 (3): 111–134, 1997.
Mitcham, Thomas W. Originea conductelor de brecie . Economic Geology 69 (3): 412-413, 1974.
Sibson, Richard H. Ruptură de cutremur ca agent de mineralizare în sistemele hidrotermale . Geology 15(8): 701-704, 1987.
